Miercuri, 22 Februarie 2012

Să ne fie ruşine, Dinu Patriciu!

De mai bine de o lună de zile, noi, iniţiatorii acestei platforme, ne-am amuzat aflând (evident, de la alţii) că suntem „oamenii lui Dinu Patriciu”, că suntem plătiţi cu „petrodolari”, că „mirosim a petrol” şi alte asemenea năzbâtii. Am râs, ne-am enervat, ne-am ocupat de subiecte mai importante. Dar acum am zis că e momentul să prezentăm punctul nostru de vedere cu privire la Dinu Patriciu.

Să începem cu politicianul Dinu Patriciu. Ar putea să fie un model pentru românul liberal implicat politic? El este unul dintre cei care au contribuit la ruperea PNL la începutul anilor ‘90. Noi vrem în schimb un PNL puternic, pe picioarele sale, adunând în jurul său Dreapta românească.

În general, rolul lui Dinu Patriciu în politică a fost unul nefast. În perioada guvernului Năstase, acest rol s-a accentuat. De câte ori PNL, aflat atunci în opoziție, avea o inițiativă împotriva guvernului, Dinu Patriciu venea cu o altă propunere. Renumele de buton pe care Năstase apăsa de fiecare dată când se simțea criticat, nu a dispărut nici până astăzi. Să nu uităm că Dinu Patriciu este autorul sintagmei de „partid balama” referitor la PNL, adică acel partid fără ideologie și fără principii care asigură echilibrul guvernării, indiferent cine este la putere. Și, până acum, singura „balama” a politicii românești s-a dovedit a fi UDMR.

Să nu uităm că Dinu Patriciu a fost dispus la compromis cu oricine până acum, fie că a fost Adrian Năstase sau Traian Băsescu. Tehnica reevaluării partenerului de drum în funcție de interesul de moment a funcționat în permanență. Să nu uităm că Dinu Patriciu a fost unul din cei care au contribuit la realegerea lui Traian Băsescu, promovând și asumându-și cu seninătate (inclusiv in numele PNL), celebra casetă a „pixelului albastru”.

După anii ‘90, Dinu Patriciu a încetat să mai fie politician, devenind analist politic. Când se rezumă la teorie, scrie bine. Dar stă mult mai prost când e vorba de prognoze politice sau economice. A vrut să fie un soi de „profet” al vieţii politice româneşti şi internaţionale dar… nu i-a reuşit. Noi credem însă că politica pragmatică de dreapta nu are nevoie nici de „profeţi”, nici de „guru”, nici de „lăzăroi”. Are nevoie doar de libertate si de onestitate.

Apoi, ce să mai vorbim de omul de afaceri Dinu Patriciu? Cineva îl numea, pe bună dreptate, „omul de afacere”, căci singura sa afacere de succes a fost cea cu Statul (român, mai apoi kazah): Rompetrolul. Cât despre celelalte „gheşefturi” ale lui Dinu Patriciu, se pare că toate au sfârşit cam prost. Şi nici nu au pornit foarte libertarian, aşa cum Dinu Patriciu ne vestea prin articolele domniei sale.

Ce a fost Mic.ro altceva decât un atentat (din fericire eşuat) împotriva micului comerciant, a celui care, de la fereastra apartamentului său, dintr-o gheretă amenajată în scara blocului sau pe lângă bloc, a început să îşi dezvolte o mică afacere pentru a fi pe picioarele sale?! Adică împotriva unei bune şi autentice părţi din România liberală, publicul nostru. Un atentat finalizat penibil printr-o insolvență rușinoasă, datorată faptului că, din nou, Dinu Patriciu a încercat să-și dezvolte un „gheșeft” pe banii altora (furnizori, constructori șamd). Succesul îi aparține, dar eșecul și falimentul le lasă, cu generozitate, pe umerii altora.

Nici ca mogul de presă Dinu Patriciu n-a performat. Deși a alocat resurse poate fără precedent în trustul „Adevărul”, acesta se zbate acum in bezna mediocrității, în special datorită managementului dezastruos al lui Peter Imre. Este absolut inexplicabil cum poate fi selectat ca manager al unui trust media, care presupune creativitate și credibilitate, un om care până atunci evoluase în mediul strict comercial al afacerilor cu tutun.

Niciodată Dinu Patriciu nu pare să fi sesizat diferența dintre funcționarea unui partid politic și aceea a unei companii private. Este de altfel explicabil, pentru că ar fi foarte greu să ni-l închipuim pe Patriciu ajungând un mare om de afaceri fără implicarea sa în politica de după ’90. Pentru el, PNL a reprezentat o simplă platformă pentru interesele sale economice. Și atât!

Să ne fie ruşine, Dinu Patriciu, că i-am lăsat prea mult pe alţii să creadă că suntem un alt „gheşeft” al tău!

Gheorghe Hitila Autor:
Gheorghe Hitila
Citeşte

Ce o însemna a fi loial partidului?

De când am lansat platforma România liberală, primim o serie de sfaturi, recomandări şi reproşuri legate de raportul nostru cu PNL. Ni se spune că ar fi bine, pentru interesul partidului, să evităm orice abordare critică a acţiunilor preşedintelui ori ale conducerii în general.

Noi nu credem că apartenenţa la partidele politice este similară cu apartenenţa la o sectă sau la o structură paramilitară. La fel, noi nu credem că leadership-ul dintr-un moment sau altul al PNL ar fi unica instanţă autorizată în exprimarea valorilor naţional-liberale.
Nu trebuie să uităm faptul că PNL este partidul ce a avut doi preşedinţi (Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan) aleşi statutar, de congrese ale partidului, care s-au dovedit a fi nefaşti pe termen mediu şi lung pentru acest partid.

PNL, ca şi celelalte partide din România acestui moment, trăiesc, din punctul meu de vedere, o dublă dramă organizatorică, având o singură cauză: toate partidele de după 1989 au fost „fabricate” după modelul PCR, unicul model de partid ce era viu în mintea cetăţenilor români ce au dorit să se implice politic.

Partidul Comunist Român din 1989 era un partid în care niciunul din clasicii marxim-leninismului (de la care se revendica oficial partidul) nu mai era citit şi nici măcar citat. Se indusese ideea (de altfel perfect marxistă – o regăsim încă din paginile manifestului de la 1848) conform căreia conducerea partidului este prin ea însăşi un izvor doctrinar pur.
Congresele PCR şi secretarul general (re)ales la fiecare congres erau mult mai normative la nivel de doctrină şi praxis politic decât operele complete ale lui Marx, Engels şi Lenin la un loc.
Cum această idee a fost inoculată la toate nivelurile societăţii româneşti timp de 45 de ani, era inevitabil ca ea să rămână şi după 1989.

Şi este o idee convenabilă pentru partidele postcomuniste, trebuie să o recunoaştem. „Dreapta”, „stânga”, „social-democraţia”, „ţărănismul”, „creştin-democraţia” şi „liberalismul” încetează a mai fi subiecte de reflecţie liberă, fiind în schimb definite după bunul-gust şi plac de moment al conducerii şi congreselor partidelor.
Cât despre membrii de partid, aceştia trebuie să se supună cu nestrămutat optimism acestor salturi doctrinare şi tuturor deciziilor – în mod necesar înţelepte, ale partidelor.
Păstrez ca antologică declaraţia din 2009 a doamnei Plăcintă, pe vremea aceea ministru PD şi ideolog creştin-democrat, care afirma cu elan revoluţionar că dumneaei a intrat în PD în 1998 pentru că „este un om cu convingeri de dreapta” (deşi în 1998 PD era încă un respectabil partid socialist).

A doua problemă derivă din prima. Ca să poţi să controlezi partidul, ai nevoie de oameni credincioşi, maleabili şi pragmatici, precum doamna Plăcintă mai sus citată.
Iar pentru a îi obţine nu trebuie decât să faci în aşa fel încât în partide să intre cine vrea şi să rămână „cine trebuie”. Iar cei care „trebuie” să rămână sunt „trupeţii”, oamenii care pot să declare orwellian când partidul lor sare de la „stânga” la „dreapta” (deşi şi reciproca e posibilă) că ei au fost dintotdeauna oameni „de dreapta”.

Oamenii care au intrat în partide pentru că au principii şi idealuri pot fi convinşi relativ uşor (dacă nu sunt nişte încăpăţânaţi ca noi) că trebuie să îşi găsească alte preocupări, dacă principiile şi idealurile lor nu au fost parafate de leadership.

Nu e atât de dificil pe cât pare. Oamenii au tendinţa de a renunţa la principii pentru persoane şi, de aceea, cam toate „activele” de partid de prin ţară nu sunt mobilizate de idei şi de valori, ci de persoane „carismatice”, de eroi pozitivi ce se luptă „pe viaţă şi pe moarte” cu eroii negativi.
Faptul că majoritatea românilor nu mai au încredere în partide şi că mai bine de jumătate dintre români nu votează nu deranjează pe liderii partidelor, ba chiar îi avantajează.

Dar care ar fi soluţiile?
Cu riscul de a fi plictisitor şi repetitiv: ele sunt concentrate în Manifestul nostru. E o pledoarie (enervantă – o vedem şi ne bucurăm!) pentru întoarcerea la principii, la idei, la valori, în detrimentul politicii făcute ca galerie pentru un lider politic sau altul.

Eu personal am privit amuzat simplitatea unor analişti politici altfel respectaţi, care, citind mesajul nostru „Jos Băsescu” nu este îndeajuns, au sfârşit stupid prin a ne acuza de „băsism”. Oare chiar nu pot înţelege că politica nu se reduce doar la persoane, ci la idei?

În Manifest, vorbim de partidele organizate managerial şi nu clientelar. Desigur, nu ne facem iluzii cu privire la dispariţia completă a clientelismului din organizaţie, dar tragem nădejde că ponderea acestuia va scădea simţitor în favoarea criteriilor de competenţă profesională, consecvenţă în idei, şi dedicare în activitatea politică.

România Liberală deschide votarea!

Pe 23 februarie, lansăm un nou tip de dezbatere a temelor politice și economice care-i preocupă pe românii liberali: referendumul online. Vom lansa o secțiune specială a site-ului, pe care sunteți invitați să faceți campanie pro sau contra unei teme sau initiațive de interes. "Campania electorală" se va întinde pe durata unei săptămâni, la sfârșitul căreia închidem zona de campanie...

Ce înseamnă să fii liberal. Un punct de vedere economic

În articolul ”Să fim impozitaţi… bine!”, colegul nostru aborda câteva probleme legate de doctrina economică liberală. Din răspunsurile primite din partea unor cititori, am constatat că există încă destulă confuzie în ceea ce priveşte liberalismul. Unii afirmau că noi toţi formăm statul, astfel încât acesta nu poate fi mai bun decât suntem noi înşine. Alţii susţineau că...

Punctul nostru de vedere (II): Liberali din PNL, acționați politic deștept!

Afirmăm că blocarea Partidului Național Liberal într-un mesaj radical-contestatar, contras în sloganul „Jos Băsescu!”, se dovedește insuficientă pentru așteptările celor mai mulți dintre românii liberali. Absența unei agende comune consistente, între acești oameni și singurul partid care îi poate reprezenta, este de natură să îi țină pe primii departe de urne. Dintr-o atare...

Punctul nostru de vedere (I): Liberali din PNL, „Jos Băsescu” nu este îndeajuns!

La o lună după izbucnirea protestelor de stradă din pieţele marilor oraşe, suntem în măsură să ne pronunţăm asupra modului în care Partidul Naţional Liberal, prin liderul său, a acţionat ori s-a comportat în această perioadă în care românii au ripostat, în sfârşit, agresiunii permanente la care sunt supuşi de statul fesenist. Plecăm, în exprimarea poziţiei noastre, de la...

Anunţ pentru românii liberali, membri sau nu ai PNL!

Luni, 13 februarie, se va împlini luna de când cetăţenii români au început să riposteze prin protest la agresiunea permanentă a statului fesenist (acum, în formă băsistă) împotriva lor. Luni, 13 februarie, vom publica poziţia (interpretarea, analiza) noastră faţă de modul în care Partidul Naţional Liberal, prin liderii săi, a înţeles să răspundă cerinţelor de pe agenda...

Echipa lui Ungureanu, sub lupa românilor liberali. Comentăm împreună…

Prim-ministrul desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu, a anunţat componenţa noului guvern. Este prima formulă guvernamentală în care oamenii născuţi după 1966 (decreţeii) au cea mai importantă pondere. Ne reprezintă, cu adevărat, aceste personaje? Şi dacă nu ne reprezintă pe noi, atunci pe cine? Merită să aşteptăm de la ei, şi de la şeful echipei, asumarea măcar a unui punct din Manifestul...

Rămâne cum am stabilit: „Jos Băsescu!”

Iată concluziile noastre, după o zi în care aripa băsistă a FSN a trebuit să opereze o schimbare de gardă: • Demisia lui Emil Boc este o victorie a zecilor de mii de oameni care, în ultima lună, au sfidat, în pieţele marilor oraşe viscolul, gerul, „ţestoasele ninja” de la jandarmerie, pe Băsescu şi pe Udrea. Aceasta este o realitate de necombătut, oricât de mult s-ar strădui...

Despre cameleonismul fesenist (I)

                                  Priviţi cu atenţie fotografiile de mai sus. Pe baza lor şi a informaţiilor pe care fiecare dintre voi le deţine despre aceste personaje, încercaţi să stabiliţi care este politicianul cu convingeri de stânga şi...